Despre cugetare, existenta

„Ma indoiesc, deci cuget;Cuget deci exist”

Cogito ergo sum (în latina tradus prin „cuget deci exist”) este un concept filosofic al lui René Descartes aparut în Discurs despre metoda (1637) la sfarsitul perioadei Renasterii, punctand astfel începutul unei noi etape în istoria culturii umanitatii: perioada moderna.

Îndoindu-se de tot si de toate, Descartes observa faptul ca el, cel care cugeta ca se îndoieste, trebuie să existe. Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum. Aceasta constituie punctul terminus al îndoielii metodice. Decartes insista asupra caracterului intuitiv al acestei cunostinte. Acel „ergo” dintre „cogito” şi „sum” nu semnifica aici o deductie. Acest lucru ar însemna o încalcare flagranta a propriilor principii de îndoiala metodica. Caile cunoasterii la Descartes sunt intuitia si deductia.

[tag]cugetare[/tag] , [tag]Renastere[/tag] , [tag]istoria culturii[/tag], [tag]perioada moderna[/tag], [tag]René Descartes[/tag]