Se poate oare muri cu gandul ca viata ta a fost un lung sir de esecuri?

Va invinge acel care are rabdarea sa astepte fara sa se lase ispitit de orgoliu de a actiona, cind timpul nu e favorabil actiunii.

Teroarea continua este deci necesar pentru a descuraja orice ideie de demnitate si libertate.

Stiinta de a ramane tu însuti în împrejurari care te depasesc se învata.

Iubirea adevărată înfruntă lumea, e generoasă şi mândră. Nicio plăcere în iubire nu se poate compara cu afişarea ei în faţa oamenilor. Numai iubirea vinovată se ascunde.

Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.

Îmbrăţişarea e un preludiu care trezeşte simţurile. În public, îmbrăţişarea îşi pierde vraja şi devine un act convenţional ca şi strângerea mâinii.

Nimic nu este mai puţin logic ca viaţa.

Mă atrag lucrurile care n-au şansa să se-mplinească ori să dăinuie.

Îmi este călăuză oricine-i mai nebun decât mine.

Singura scuză a lui Dumnezeu e că nu există.

Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viaţa efemeră, tot atât de departe de ceilalţi oameni ca şi un astru de ceilalţi aştrii, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia cumunităţii cu alţi semeni te înşeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufleteşti, când, deodată, îţi dai seama că nici părinţii, nici fraţii, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înţelege..(Romanul Jar, Liviu Rebreanu)

Fata de toti stapanii, nevoia este cea mai ascultata, si cea care te invata cel mai bine.

Mai bine sa pui raul înainte, si sa lasi ce e mai bun ca o surpriza.

Cel care crede sincer ca face ceea ce e drept poate sa ne fie dusman, dar are respectul nostru.

Ce carte mare ar putea fi scrisa cu tot ceea ce se cunoaste. Dar mult mai mare ar fi cartea cu tot ce nu se cunoaste.

Omul nu este niciodata perfect, nici multumit.

Singuratatea este o mare nenorocire, prieteni; trebuie sa ma credeti ca poate distruge repede ratiunea.

Jules Verne, omul, prieteni, Dumnezeu