Nu cred in pacatul originar si în vina. Pentru mine nu exista raufacatori si nici eroi, ci numai cai juste sau eronate pe care fiinta umana apuca, nu dintr-o hotarare libera, ci din necesitate sau influenta unor factori care raman de neinteles, legaţi de eul sau, conditiile de viata, ereditate etc. (Tennessee Williams)

Cine nu stie ce e pacatul, nu inseamna ca e un sfant, ci un neputincios: nu-l savarseste fiindca nu e în stare, nu fiindca are credinta puternica.(Marin Preda)

Pacatul este expresia religioasa a remuscarii. (Emil Cioran)

Uraste pacatul si iubeste pe pacatosi. (Mahatma Gandhi)

Cuvinte cheie: pacatosi , sfant , pacat originar

1.Te nasti obosit si pentru a te odihni.
2. Iubeste-ti patul ca pe tine insuti.
3. Odihneste-te ziua ca sa poti dormi noaptea.
4. Daca vezi pe unu ca se odihneste, ajuta-l!
5. Munca inseamna oboseala.
6. Nu face astazi ce poti face si maine.
7. Fa cat mai putin, iar daca totusi ai ceva de facut, pune-i pe altii.
8. Prea multa odihna nu a doborat pe nimeni.
9. Cand iti vine pofta sa muncesti, aseaza-te si asteapta sa-ti treaca.
10. Daca munca inseamna sanatate, atunci: TRAIASCA BOALA!

“Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. Genesa 2:10-14″

Mulţi spuneau că Edenul trebuia să fie frumos, cu grădini minunate, plante şi animale. În Biblie se precizează că în Eden izvorau cele 4 râuri importante: Tigru, Eufratul, Gosen şi Phison. Tigru şi Eufratul se găsesc în Irak, Mesopotamia, cât despre celelalte râuri, nimeni nu ştie unde se află. Era acolo chiar şi Pomul Vieţii şi Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului.

Basmul “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” aparţine mitologiei româneşti, aspiraţia spre nemurire şi spre tinereţe veşnică constituind tema principală a acestei opere literare. Eroul principal al basmului era predestinat de la începutul vieţii să atingă pragul nemuririi, deoarece el nu acceptă să se nască decât atunci când tatăl său îi promite tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Făt-Frumos porneşte într-un lung şi istovitor drum către nemurire şi în urma depăşirii a numeroase obstacole o găseşte pe un tărâm fermecat guvernat de trei zâne. Însă fiind om el are slăbiciuni şi nu ascultă sfatul zânelor de a nu pleca în Valea Plângerii. Această faptă duce la pierderea nemuririi, dovedindu-se astfel că omul nu merită această atribuţie. Este interesant de observat discuţia dintre Făt-Frumos şi Moartea personificată, din finalul basmului. Moartea îi spune eroului “Bine ai venit, că de mai întârziai, şi eu mă prăpădeam.” ceea ce ar însemna că o altă idee a basmului e că totul este efemer, că nimic nu durează veşnic, că până şi moartea are un sfârşit. Sunt strecurate aşadar în această operă populară şi cugetări ale poporului român în legătură cu moartea şi cu sfârşitul.

Cuvinte cheie:legenda despre moarte, basm romanesc, mitologie romaneasca

Divinitatea supremă a fixat de la început linia vieţii fiecărui om. Chiar de s-ar ascunde în gaură de şarpe, acela nu ar câştiga nici o clipă în plus. Soarta fiind fixă, frica nu aduce nici un fel de câştig personal.