Legenda despre moarte “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”

Basmul “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” aparţine mitologiei româneşti, aspiraţia spre nemurire şi spre tinereţe veşnică constituind tema principală a acestei opere literare. Eroul principal al basmului era predestinat de la începutul vieţii să atingă pragul nemuririi, deoarece el nu acceptă să se nască decât atunci când tatăl său îi promite tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Făt-Frumos porneşte într-un lung şi istovitor drum către nemurire şi în urma depăşirii a numeroase obstacole o găseşte pe un tărâm fermecat guvernat de trei zâne. Însă fiind om el are slăbiciuni şi nu ascultă sfatul zânelor de a nu pleca în Valea Plângerii. Această faptă duce la pierderea nemuririi, dovedindu-se astfel că omul nu merită această atribuţie. Este interesant de observat discuţia dintre Făt-Frumos şi Moartea personificată, din finalul basmului. Moartea îi spune eroului “Bine ai venit, că de mai întârziai, şi eu mă prăpădeam.” ceea ce ar însemna că o altă idee a basmului e că totul este efemer, că nimic nu durează veşnic, că până şi moartea are un sfârşit. Sunt strecurate aşadar în această operă populară şi cugetări ale poporului român în legătură cu moartea şi cu sfârşitul.

Cuvinte cheie:[tag]legenda despre moarte[/tag], [tag]basm romanesc[/tag], [tag]mitologie romaneasca[/tag]