Poezii Mircea Cartarescu

Dragostea
şi dragostea avu loc
şi globul întră în vibraţie
şi-n jurul lui se adunară – de unde? de când? -crochiuri şi guase
proiecţii ortogonale, machete, simulări pe calculator
scheme de maşini, materiale didactice
formule algebrice.
şi-n acest nor ireal sfera se sfărâmă
în doua, în patru, în opt, în şaisprezece
în treizeci şi două, în şaizeci şi patru
până deveni un arici de mare, apoi un viermişor,
un peşte primitiv, o broască, o pasăre
un oposum, un cimpanzeu, un copil
un val, un astru, o floare,
un nor, o cascadă, un cleşte,
un viscol, o poezie, un sabot, un tramvai
o lume, o muscă, o structură economică, un preot, un icosar
amintirea unei nopţi de dragoste, proiectul frăşinului de a mai înfrunzi
o dată, zâmbetul inconfundabil al cristinei, toate ferestrele, tuturor blocurilor din toate oraşele lumii, toate bacteriile existente în corpul oceanului, o vulpe
care udă zăpada de sânge rozându-şi piciorul prins în capcană, dragostea, ura, agonia, fatalitatea, toate manuscrisele şi tipăriturile, rasele de oameni care
vor exista peste zece miliarde de ani, camera în care scriu acest poem şi fiecare literă din el, posibilitatea de a nu fi scris niciodată nimic, de a nu fi
mircea cărtărescu şi de a nu fi existat niciodată şi de a nu fi existat nimic niciodată
căci dragostea este totul
iar totul este făcut mai ales din nimic.
Cand ai nevoie de dragoste
când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.
Cuvinte cheie: [tag]citate despre iubire[/tag] , [tag]citate Mircea Cartarescu[/tag], [tag]Poezii Mircea Cartarescu[/tag]
BiBi are nevoie de ajutorul tau!


6 Responses to Poezii Mircea Cartarescu
lili
June 3rd, 2008 at 12:19 am
minunat ..dureros uneori
lala
June 10th, 2008 at 1:26 pm
cartarescu…fara suparare.. ..poeziile lui sunt altceva,deci chiar..acceptabile…pe mine m-a enervat tare mult finalul din R.E.M…cand eram prin clasa a IX a…iar DE CE IUBIM FEMEILE…;)) proasta carte..;))…ma asteptam la mai mult inainte sa o citesc la ce publicitate a avut..dar nu sunt eu in masura sa judec unul dintre putinii oameni de cultura din Romania noastra iubita..
laura
April 23rd, 2009 at 7:51 pm
cartarescu…pfff…sincer nu prea imi place…doar unele poezii…cum ar fi “cand ai nevoie de dragoste”….am citit “mendebilul” si mi se pare o prostie…dar mnah…fiecare cu gandurile lui…:d
cineva
August 30th, 2009 at 1:10 am
te contrazic lala
.
finalul din REM e superb, e f. ciudat … nu-urile alea, la fel ca si cartarescu, ceea ce ii ofera ceva diferit, care il conduce la genialitate. si de ce iubim femeile e o carte minunata dar probabil esti tu prea proasta
Ilinca
April 13th, 2010 at 1:28 pm
Laura, “Mendebilul” e o povestire superba, e o lume a copilariei, dar o lume diferita. Dar ce sa’i faci, lumea se hraneste din clisee, din masti. Asta a ajuns majoritatea literaturii actuale.
alerim
September 23rd, 2010 at 1:39 pm
Imi place grozav Cartarescu, ma regasesc zambind mai ales citind poemele lui. Nimic il consider unul dintre volumele de poezie cel mai ‘curgator’ din toata poezia pe care am citit-o vreodata. Suna atat de natural si totusi intortocheat.