Viaţa pe un peron – Octavian Paler

Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin.

Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

Suferinţa, dacă nu găsim în ea un minimum de forţă, ne cere să fim măcar decenţi, să n-o exhibăm.

Nu m-am priceput nici să călătoresc prin viaţă, nici să iau din ea doar peronul.

Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur.